Frumoasa mănăstire Curtea de Argeș, după finalizarea restaurării

Într-un fotoreportaj mai vechi, prezentam stadiul lucrărilor de renovare a monumentului de la Curtea de Argeș și interiorul. Acum putem vedea și rezultatul muncii restauratorilor, care au redat lăcașului de cult strălucirea de odinioară.

În 1517, Patriarhul Constantinopolului aflat sub stăpânire otomană de șapte decenii, a venit în Țara Românească să sfințească biserica impresionantă ridicată de ucenicul său, Neagoe Basarab.

Elev al patriarhului, ce avea să fie sanctificat, Neagoe Basarab profita de o perioadă de relativă autonomie față de Poartă a Munteniei, și își revărsa generozitatea peste lumea ortodoxă ocupată. Beneficiarele daniilor sale au fost: Athosul, schitul românesc Kutlumuz, Meteora și Ierusalimul. Chiar și patriarhiei ecumenice, domnitorii Țărilor Române din afara arcului carpatic îi deveneau din când în când adăpost temporar.

Neagoe Basarab era descendent al liniei Basarabilor, care coboară până la miticul Negru Vodă. Acesta din urmă era menționat în balade ca regele Arthur al englezilor, la sute de ani după, atribuindu-i-se ispărvi și ctitorii ale urmașilor săi. Linia lui Basarab durează 400 de ani și se încheie cu martirajul Brâncovenilor de la Înalta Poartă.

În timp ce meșterii reali, care au inspirat legenda Meșterului Manole, ridicau biserica, domnitorul Neagoe Basarab scria capodopera „Învățăturile lui Neagoe Basarab, către fiul său, Teodosie”. Cartea e un monument de înțelepciune filocalică, un tratat de etică și de guvernare. Dan Zamfirescu făcea o comparație între mentalitatea diferită izvorâtă în două opere contemporane – cinismul din Principele lui Niccolo Machiavelli, pentru care „scopul scuză mijloacele”, respectiv cumpătarea și smerenia creștină a Învățăturilor.

Un astfel de caracter vine în contradicție cu portretul ce s-ar deduce din balada populară, în care Negru Vodă își condamnă meșterii la moarte, pentru a nu zidi ceva mai frumos pentru alt rege. „Învățăturile” sunt scrise în slavonă, în lipsă de cititori în limba locului, și vor fi traduse abia pe vremea lui Matei Basarab. Acest „Matei din Brâncoveni” era nepot de soră al lui Neagoe Basarab și tot din același loc va proveni și Constantin Brâncoveanu, la a șaptea generație de la Neagoe.

Restaurarea de față vine după cea majoră, întreprinsă în secolul XIX de francezul Andre Lecomte de Nouy și Nicolae Gabrielescu.

Mai multe despre: Destinatii • Arges • biserici • Curtea de Arges • manastiri • Pitesti • Romania