Abația de la Cârța. Ultima urmă a cistercienilor în Transilvania

Așezământul monahal catolic de la Cârța a fost fondat în 1205 sau anul următor de călugări cistercieni, la îndemnul regelui maghiar Emerich, care continua proiectul de colonizare a Transilvaniei, dus de dinastia arpadiană.

Înainte, acești călugări din Burgundia, o regiune din estul Franței, întemeiaseră o mănăstire la Ingriș (în apropiere de Timișoara. De la aceea nu ne-au rămas decât urme arheologice. În 1225, abația de la Cârța era deja atestată documentar de înscris papal. Era un centru de dezvoltare a regiunii, cu zece sate în posesie, și aducea coloniști sași.

Cistercienii sunt unul din ordinele monahale majore ale Bisericii Catolice, desprinși din cel mai popular, ordinul benedictin. Ca să se distingă, au renunțat la hainele negre ale acestora, în favoarea unor veșminte albe. Puneau accentul pe muncă, modestie și austeritate. Numele vine de la Cistercium („stuf”), forma latinizată a localității franceze Citeaux, locul unde și-au avut prima mănăstire.

Ordinul a apărut în secolul al 12-lea, dar a fost transformat decisiv de Bernard de Clairvaux, care era nepot al unuia din fondatorii ordinului cavaleresc al templierilor. Trebuie să fi fost o scenă impresionantă când tânărul nobil Bernads a decis să se călugărească, nu singur, ci însoțit de 35 de rude și prieteni. În scurt timp, ambițiosul monah a preluat frâiele, conducând ordinul ca un veritabil manager, dezvoltând o rețea continentală de filiale.

Rețeaua cistercienilor, care va crește în cele din urmă la 700 de mănăstiri în toată Europa, o oglindește pe cea a templierilor. Sfântul Bernard (care a dat și numele faimoasi rase de câini elvețieni) a mijlocit pentru recunoaștere Templierilor de către papă. Cu vremea, ordinul templier a primit favoruri fiscale și privilegiul de a se deplasa fără opreliști peste granițele lumii catolice. Cu acestea, au dezvoltat o rețea bancară, socotită prima multinațională. La câteva secole după protectorul lor spiritual, templierii au căzut în dizgrație, fiind interziși pentru acuzații controversate, care mergeau de la satanism la homosexualitate.

Bernard de Clairvaux a inspirat și a doua cruciadă, în timpul căreia a apărat evreii de pe valea Rinului de creștinii, care îi acuzau că se eschivează de la taxele colectate pentru cruciadă.

Cistercienii mai sunt renumiți și pentru crearea propriului stil arhitectonic, considerat de unii chiar cel mai frumos al Evului Mediu. Stilul lor făcea trecerea de la cel Romanic la Gotic. Preferau să construiască din piatră, ceea ce explică durabilitatea. Urmând gustul lui Bernard, erau aproape iconoclaști, reducând la minim imaginile și sculptura decorativă. Cu cistercienii s-a făcut trecerea de la arcul rotunjit, la arcul ogival al goticului.

În Ardeal, cistercienii au adus primele elemente, care vor face epocă în catedralele gotice. Chiar și în zidurile rămase din ruina de la Cârța, vedem un ocular, o fereastră rotundă, care ar fi fost umplută cu un vitraliu cu rozetă. De asemenea, recunoaștem arcul cu ogivă și turnul ascuțit.

Abația a fost inspirată de un model din Saxonia și a supraviețuit ca prin minune marii invazii mongole din 1241, care a distrus-o pe cea de la Ingriș. În lumea catolică, o abație e o mănăstire mai mare, față de o priorie. Aceasta din urmă poate fi folosită de călugări itineranți, care își petrec pe drum mare parte a timpului, în timp ce o abație e mai aproape de organizarea ortodoxă a unei mănăstiri, are în frunte un abate (stareț) și în general o activitate din care se poate susține independent (cum ar fi o fermă).

Mica localitate Cârța se găsește la capătul nordic al Transfăgărășanului, spectaculosul drum peste Carpați. Pe drumul european E68, e între Sibiu și Făgăraș, mai aproape de Avrig.

Mai multe despre: Destinatii • biserica catolica • Carta • evul mediu • manastiri