Mircea Cartarescu, despre influența pe care Marcel Proust a avut-o asupra lui

Romanul, aparut la Editura Univers, e un fragment din strivitorul tom In cautarea timpului pierdut. Sensibilitatea excesiva a lui Proust e legata de sanatatea sa mereu subreda, astmul, bronsita si alte afectiuni il obligau la un trai retras, dedicat scrisului, intr-o atmosfera de salon de spital.

In stilul consacrat de Proust, cu fraze ample si atent elaborate, cartea urmareste periplul amoros al lui Swann, dupa o tehnica narativa patentata de Prosut, cu alunecari in memorie generate de fapte si obiecte banale, dar si cu prezentari ale intamplarilor si caracterizari ale personajelor venite din diverse perspective.

In atmosfera speciala de la demisolul librariei Carturesti, la o ceasca de ceai si o briosa, invitatii au vorbit despre lucrurile care le evoca amintiri: daca pentru Mircea Cartarescu, e vorba de ceva care nu poate fi reprodus, intr-un exercitiu de “proustianism”, Alex Leo Serban si-a amintit cu mirosul de petrosin ii evoca scrierile lui Urmuz, in vreme ce Ioan T Morar a marturisit cu autoironie, ca jambonul ii aduce aminte de intreaga copilarie.