Amalfi, Positano şi Sorento, perlele rivierei italiene

La Amalfi se poate ajunge cu autobuzul de la Napoli (circa 35 km sud), iar odată ajuns acolo nu ai voie să ratezi biserica Sfântul Andrei, o mărturie a moştenirii bizantine a acestui oraş inclus în patrimoniul UNESCO. Amalfi a prosperat în trecut din comerţul făcut cu Imperiul Bizantin şi din folosirea poziţiei strategice între lumea otomană, arabă şi occidentală.

Acum Amalfi îşi ispiteşte turiştii cu limoncello, un lichior făcut din lămâi, şi cu diferite suveniruri, de la ceramică la ţesături. Deşi limoncello se face acum şi în alte părţi ale lumii, el e înregistrat ca o marcă locală pentru Amalfi. Aici cresc nu doar livezi de lămâi, dar şi o varietate de lămâi uriaşe şi dulci, numite sfusato amalfitano.

Locul e atât de romantic, încât a devenit un magnet pentru turişti, care aleg să se căsătorească aici ori să îşi petreacă luna de miere.
Tradiţia navală a staţiunii Amalfi e amintită de o statuie a lui Flavio Gioia, navigatorul care a perfecţionat busola, sculptată de Alfonso Balzico.

Sorrento e oraşul care dă numele acestei bucăţi de pământ cunoscută ca Peninsula Sorentină, o excrescenţă a conturului de cizmă al Italiei, care e ea însăşi o peninsulă. Aici s-a născut Torquato Tasso, cel care acum dă numele unei pieţe centrale din oraş.

Principalul monument din Positano e biserica închinată Fecioarei Maria (Santa Maria Assunta). Are influenţe bizantine şi e construită pe locul unei abaţii vechi de o mie de ani. Ambele biserici, din Amalfi şi Positano, se mândresc cu icoane şi moaşte furate de cruciaţi şi piraţi de la Constantinopol.

În toate aceste trei oraşe sunt o sumedenie de cafenele, cu vedere la plajă sau pe plajă, şi ambarcaţiuni care oferă croaziere către insula Capri sau Napoli.