Brașovul e unul din numeroasele orașe ardelene fondate de sași, în acest caz cavalerii teutoni, care apărau această margine a Transilvaniei. Necesitatea existenței unor ziduri de apărare a crescut începând cu secolul al XIII-lea, cu invaziile tătare, dar cetatea Brașovului s-a extins în dimensiuni și complexitate în cele șase secole ce au urmat. În secolul al XV-lea, opt bastioane au fost adăugate, dar numai trei au supraviețuit.
Biserica Neagră în cetatea Brașovului
În afara celor 3 kilometri de ziduri groase de 12 m, cât măsoară perimetrul cetății, se mai găseau alte patru turnuri și mici întărituri pe dealuri, destinate supravegherii drumurilor și întârzierii atacatorilor. O asemenea fortificație era și cetatea de strajă, de pe un deal vecin, în perfectă stare și astăzi, care nu trebuie confundată cu cetatea în sine care era orașul. Două astfel de turnuri externe, numite după două bresle – al cuțitarilor și al cizmarilor – au dispărut. Cele care au supraviețuit sunt Turnul Alb și Turnul Negru. Ambele au bază pătrată, Turnul Negru fiind mai înalt și mai frumos. Numele lui vine de la un incendiu, cum e și cazul Bisericii Negre, deși astăzi are doar culoarea alb-cenușie a pietrei. La una dintre restaurările recente i s-a adăugat și un nefericit acoperiș din sticlă în formă de piramidă.
Bastionul Fierarilor și Turnul Vânătorilor
Câteva dintre cele opt bastioane au dispărut complet, cum e cazul celui al aurarilor și al curelarilor.
Cel mai interesant dintre bastioanele rămase e Bastionul Țesătorilor, care are o arhitectură unică în țară. Două turnuri ascuțite de dimensiuni diferite au fost unite într-un fel de castel mai mic de forma unui arc de cerc.
Bastionul Postăvarilor
Bastionul Graft e o combinație de turn și poartă, având un spațiu boltit gol, prin care se scurgeau apele. Numele graft înseamnă canal în germană. Această fortificație a fost construită de șelari, breasla meșteșugarilor de șei, hățuri și harnașamente.
Zidul cetății cu guri de tragere
Diferențele mari de arhitectură între bastioane sunt o caracteristică a cetății Brașov. Dacă bastioanele amintite mai sus au plan pătrat și acoperiș ascuțit de țiglă, altele au o bază rotundă, terminându-se cu creneluri și o platformă de tragere cu vizibilitate de 360 de grade. Cel mai înalt bastion circular e Bastionul Postăvarilor. Bijutierii din oraș au contribuit la dotarea acestui bastion cu ziduri groase de doi metri și tunuri. Alte două bastioane circulare au înălțimi considerabil mai mici, dar beneficiau de protecția dealului Tâmpa: bastionul Tăbăcarilor și al Funarilor (împletitori de funii).
Sigiliul orașului Brașov și Bastionul Postăvarilor
Bastionul fierarilor e diferit de toate celelalte, iar astăzi ar putea trece drept o clădire administrativă din oraș. Dar aspectul său pașnic nu ar trebui să vă păcălească, acest bastion avea guri de tragere pentru tun și locașuri de unde se putea turna păcură și apă clocotită pe asediatori.
Poarta Ecaterinei
Porțile monumentale ale cetății sunt elementele cele mai aspectuoase ale fortificației. Porțile se deschideau către diferite suburbii și localități adiacente, cum era comunitatea românească din Șcheii Brașovului. Cea mai frumoasă poartă e Poarta Ecaterinei, numită după o fostă mănăstire catolică din apropiere. Are un aspect romantic, cu acoperișul său cu patru turnuri ascuțite acoperite cu țiglă. În codul medieval, o cetate care avea o asemenea construcție, era condusă de cineva care avea dreptul să dicteze pedepse capitale.
Cetatea Brașov
Cum Brașovul s-a extins foarte mult în secolul XX, astăzi zidurile cetății sunt doar o formă de demarcație a orașului vechi, al cărui centru a rămas zona dintre Biserica Neagră și Piața Sfatului.
Bastionul Funarilor
Mai multe fotografii pe aceasta tema gasiti in urmatoarea
Imaginile pot fi descarcate si folosite pe orice site, fara notificarea prealabila a autorului, dar cu mentionarea sursei.