În ambianța poetică a Veneției, unde fiecare clădire, parcă și-a pus deja masca pentru carnaval, clopotnița din Piața San Marco e singurul zgârie-nori. Străpunge cerul cu aspectul său auster și simplist, în notă discordată cu restul decorului. Comparată cu zorzoanele de pe fațada catedralei Sfântului Marcu de alături, pare din alt film, chiar blochează în mod nefericit perspectiva, cu roșul cărămiziu, într-o piață aproape închisă în pereți albi.
Dar venețienii sunt îndrăgostiți de acest simbol al orașului lor și țin la trecutul său tragic, când s-a prăbușit spre consternarea întregii comunități. Se întâmpla în 1902, când turnul vechi atunci de patru secole a început să arate fisuri majore, apoi probleme structurale. Apoi brusc n-a mai rămas decât un morman de moloz, spre întristarea italienilor adunați împrejur. Turnul cu o piramidă în vârf era de prea multă vreme parte din conturul vizual al orașului, ca să nu își promită reconstruirea lui.
Actuala formă e o reproducere a celor precedente și încă suportă consolidări serioase. La origini avea un scop foarte practic: observarea orașului în caz de incendii sau atacuri și semnalizarea navelor, ce se apropiau, ca un far pe timp de noapte sau furtună. Desigur, tot în această campanilă sunt adăpostite și clopotele bazilicii San Marco.
Pentru turiști, desigur, clopotnița e o șansă de nerefuzat de a avea o vedere de 360 de grade pe deasupra Veneției. Din fericire, acum există și un lift, care te duce fără efort la terasa deschisă cu colonade, unde sunt clopotele. Deasupra acelei deschizături mai există un rând de cărămidă roșie, apoi acoperișul verde ascuțit, de forma unei piramide cu bază pătrată. Cel mai sus e statuia îngerului Gabriel, care funcționează și ca giruetă, pentru că se orientează după vânt. În total, aproape o sută de metri în înălțime.
Cea mai mare surpriză, când vezi Veneția de sus e dispariția canalelor, care formează labirintul incredibil de la sol. Singura apă pe care o mai vezi e canalul din apropiere și apele îndepărtate ale mării din jurul acestui oraș neobișnuit. Celelalte străzi de apă dispar ca prin farmec și orașul pare compact ca orice alt oraș „cu picioarele pe pământ”. Desigur, un oraș superb, cu clădiri vechi, acoperite aproape toate cu țiglă. Excepția sunt cele cinci cupole ale Catedralei Sfântul Marcu, care compun împreună o cruce, de o culoare ștearsă ca de ciment.
Pe vremuri, venețienii știau să deosebească sunetul fiecărui clopot de sus, descifrând un semnal de vești bune sau rele. Acum doar turiștii se mai bucură de beneficiile practice ale campanilei, pentru a admira de sus decorațiunile în piatră de pe Palatul Dogilor, agitația oamenilor minusculi din piața cu porumbei sau canalele verzi, străbătute de gondole.
Turnul cu bază pătrată a devenit parte definitorie a goticului venețian, fiind numit astfel oriunde e întâlnit. De exemplu, într-una din cele mai mari piețe din Barcelona, există două turnuri venețiene, rămase de la expoziția din 1929. Cele două turnuri venețiene din Piața Spaniei sunt copii relativ fidele ale celui din Italia, dar au o înălțime de doar 47 m, aproape jumătate decât turnul din Veneția.
Mai multe despre: Destinatii • Arhanghelul Gabriel • arhitectura gotica • arta • campanila • clopotnita • Gabriel • Italia • piata San Marco • statuie • turn venetian • VenetiaMai multe fotografii pe aceasta tema gasiti in urmatoarea
Imaginile pot fi descarcate si folosite pe orice site, fara notificarea prealabila a autorului, dar cu mentionarea sursei.