Cum se vede statuia lui Decebal de la Dunăre de pe malul sârbesc

Pe acest segment, Dunărea e și frontieră naturală între Serbia și România, deci priveliștile sunt la fel de frumoase, dar diferite și de pe malul românesc și de pe cel sârbesc.
Elementul remarcabil al parcului natural sunt cele două cazane (Cazanele Mici și Cazanele Mari) create de râu. Sârbii le numesc Veliki Kazan și Mali Kazan. Numele a apărut din învolburarea apelor, care par să fiarbă în vârtejuri. Unul dintre cazane e vizibil doar cu barca din România, deci traversarea Dunării îți dă posibilitatea să îl admiri de pe drumul care șerpuiește pe lângă fluviu.

Pentru a trece Dunărea se folosește drumul de deasupra barajului Porțile de Fier, unde se află și punctul de frontieră. Proiectul a fost realizat împreună de români și yugoslavi în timpul perioadei comuniste, având ca urmare modificarea radicală a peisajului, pentru a crea centrala hidroelectrică.
Cum regimul lui Josip Bros Tito era ceva mai liberal decât cel al lui Ceaușescu, și permitea unor transfugi să plece mai departe spre Europa de Vest, acest segment al Dunării devenise în epocă și o poartă spre lumea liberă. Românii născoceau planuri dintre cele mai ingenioase pentru a trece de fâșia de pământ militarizată și încercau să treacă înot segmentele cele mai periculoase de fluviu, unde supravegherea era mai slabă. E greu de știut cu exactitate câți români și-au riscat viața astfel, doar pentru a scăpa din „paradisul clasei muncitoare”. Se estimează totuși la 60.000 numărul celor împușcați de grăniceri sau înecați în timpul trecerii înot a frontierei. Aceste lucruri, care se petreceau cu doar două decenii în urmă, ți se par ireale acum, când poți trece granița în Serbia pe la Porțile de Fier doar arătând buletinul.

Pe lângă hidrocentrala Porțile de Fier, o altă intervenție a omului în peisaj s-a făcut după 1989. E vorba de statuia lui Decebal, regele dacilor, cea mai mare sculptură în piatră din Europa. Aflată într-un golf în interiorul teritoriului românesc, aproape de mănăstirea Mraconia, statuia e vizibilă de pe ambele maluri.

În amonte se găsește un artefact mai vechi, cetatea medievală Golubac (Golubaț) nu departe de orașul cu același nume. Acolo veți putea găsi hoteluri, dar cazare se găsește și la sătenii primitori din regiune.

Nu departe de Porțile de Fier e orașul Drobeta Trunu Severin, locul unde Apolodor din Damasc a ridicat cel mai mare pod al antichității, pentru a ajuta legiunile romane să traverseze către Dacia.

Pe malul sârb, mai sus de cazane, se găsește și inscripția antică numită Tabula Traiana, înscrisă de împăratul Traian, în care sunt înșirate toate titlurile sale și e consemnată decizia de a ridica podul