Mănăstirea Horezu, capodopera stilului brâncovenesc

Numele satului Hurezi, devenit ulterior orașul Horezu, vine de la denumirea populară a bufnițelor care trăiesc în pădurile vecine. Locul de reculegere beneficiază de liniștea muntelui Căpățânii (2.130 m).
Cei care au realizat efectiv lucrările de construcție se numeau: Vucasin Caragea, pentru partea de pietrărie, meșterul Manea, pentru lucrările de zidărie și un meseriaș și sculptor Istrate, pentru dulgherie și tâmplărie.

Biserica mănăstirii Horezu poartă hramul Constantin și Elena, familia imperială bizantină luată ca model de domnul român. După exemplul vasiliadelor înființate de Vasile cel Mare, soția domnitorului a fondat aici și o bolniță.
Biserica, acum inclusă pe lista monumentelor de patrimoniu protejate de UNESCO, a avut ca model arhitectonic lăcașul de cult al mănăstirii Curtea de Argeș.

Stilul brâncovenesc: Luminata domnie a lui Constantin Brâncoveanu a fost pentru arte o adevărată Renaștere, la scara Țării Românești. Felul de a construi, cu o eleganță clasică, culoare locală și exuberanță barocă, a consacrat pentru arhitectura epocii sale și a câtorva urmași la tron denumirea de stil brâncovenesc. Câteva dintre cele mai reprezentative biserici din Muntenia poartă amprenta stilului brâncovenesc: Catedrala Patriarhală din București, Biserica Colțea (de lângă actualul spital omonim de la Universitate), Biserica Sfântul Gheorghe Nou (de la Piața Sf Gheorghe), Biserica Stavropoleos (din centrul istoric al Bucureștiului), Mănăstirea Antim (ascunsă odată cu construirea Casei Poporului în spatele blocurilor de pe bulevardul denumit popular „La Fântâni”), Mănăstirea Horezu, Mănăstirea Govora. Dar capodopera ecleziastică a stilului brâncovenesc a fost, cu siguranță, superba Mănăstire Văcărești, demolată de Nicolae Ceaușescu din simplu elan distructiv, fără a ridica măcar altceva pe locul rămas viran. Palatul Mogoșoaia este o culme a exprimării laice a stilului brâncovenesc, ca și mare parte din Palatul Cotroceni.
Ca un omagiu adus acestui stil arhitectonic, inclusiv viitoarea Catedrală a Mântuirii Neamului va purta amprenta stilului brâncovenesc.

Dacă decorațiunile sculptate în piatră și lemn, de un mare rafinament, sunt eclipsate de comparația cu Mănăstirea Curtea de Argeș, pictura interioară a bisericii e aproape de perfecțiunea artei ortodoxe.

În pridvorul bisericii se găsește o reprezentare a temei Judecății de Apoi, care te trimite instantaneu cu gândul la alte tratări ale temei, în special la celebra versiune de la Voroneț. Mult mai faimoasa frescă de la Voroneț are de partea sa tratarea unitară a temei, neîntreruptă de alte elemente arhitecturale, care o face unică în întreaga lume. Dar pictura de la Horezu probează un excepțional nivel al măiestriei artistice, o puritate a păstrării canoanelor de pictare a bisericilor. În plus, întreaga pictură din interiorul bisericii și cea din pridvor sunt păstrate într-o stare foarte bună, aproape ca în vremea lui Constantin Brâncoveanu. La fel de impresionantă este și monumentala catapeteasmă sculptată în lemn de tei și suflată cu aur.

Pe lângă un centru monahal (lăcașul a fost mănăstire de călugări, apoi de maici), Horezu e și un important centru cultural. Se mai poate vizita biblioteca mănăstirii, cu manuscrise vechi de sute de ani, care amintesc de avântul cultural din epoca lui Brâncoveanu, care a făcut posibilă apariția primei traduceri integrale a Bibliei.

De asemenea, consfințind statutul de patron al artelor al lui Constantin Brâncoveanu, la Mănăstirea Horezu a existat și un centru cu tradiție în pictarea icoanelor unde creativitatea s-a putut manifesta inspirată și de motivele locului, întrucât numele de Horezu a devenit demult sinonim cu arta ceramicii pictate cu motive populare.