Mari exploratori și minți vizionare ale științei

Unii au scotocit fiecare ungher al Pământului într-o corabie, alții și-au folosit imaginația, pentru a descrie zborul spațial, într-o epocă în care transportul curent însemna tras de cai. Tot așa, alții au gândit mijloacele tehnice, prin care orice dispozitiv funcționează. Fie că e curiozitate sau dorința de faimă, avere și glorie, cu siguranță există ceva în mintea umană, care a determinat și cele mai primitive triburi din Pacific, să încerce traversarea oceanului, către următoarea insulă într-o canoe cioplită într-un trunchi de copac. E acel spirit, care ne-a făcut să cucerim spațiul cosmic sau să înfigem drapele și în cele mai neprimitoare locuri, ca Polul Sud.

Într-o cameră tematică din Muzeul Figurilor de Ceară din Barcelona pot fi văzuți asemenea exploratori și oameni de știință vizionari, alături de alte încăperi tematice precum: camera ororilor, cu scene de groază din istorie și filme, camera scriitorilor sau a oamenilor de stat.

Cu două secole înainte de Columb, Marco Polo a pornit pe un drum mai sigur către Asia, navigând spre Răsărit de-a lungul țărmului, ca o alternativă la ruta terestră. E important să menționăm și că pleca din Veneția, de pe coasta estică a Italiei, nu din Spania, precum Columb, deci nu avea de ocolit întreg continentul african. Spre deosebire de Columb, care va fi mai apoi fascinat de triburile primitive găsite în insulele din America Centrală, Marco Polo a găsit doar cuvinte de admirație pentru civilizația chineză, mult mai avansată decât Vestul Europei, la acea dată.

Marco Polo provenea dintr-o familie de exploratori și aventurieri, nefiind primul care ajungea în locuri atât de exotice. Lucrul care l-a evidențiat a fost talentul cu care a captivat imaginația europenilor, cu povești despre locurile îndepărtate unde ajungea. Memoriile sale din călătorie a stârnit senzație în Europa, fiind copiată, tradusă și transformată în cel puțin 150 de versiuni, asemeni unui basm popular. La fel de interesat de cunoștințele lui Marco Polo s-a arătat și împăratul Kublai Khan, care practic l-a ținut prizonier mai mulți ani, într-o funcție înaltă de consilier la curtea sa.

Marco Polo si Cristofor Columb

Cristofor Columb nu a fost primul european, care a pus piciorul pe pământ american, dar s-a dovedit decisiv pentru colonizarea celor două noi continente. Înaintea sa, navigatorii din nord, în special vikingii, au ales un traseu mai apropiat de Cercul Polar, atingând țărmurile înghețate ale Canadei de azi. Deși americanii îl consideră pe Columb eroul, ce a legat continentul lor de Europa, Columb nu a atins granițele actuale ale Statelor Unite. În toate cele patru călătorii istorice ale sale, Columb a parcurs doar rute între insulele europene de lângă Spania și Portugalia, către insulele din America Centrală, la kilometri depărtare de limba îngustă de pământ, care leagă America de Nord de America de Sud. Spre deosebire de navele mai moderne, care aduceau emigranți, din insula britanică până pe țărmul New-York-ului, pentru a popula ținuturile vaste ale Americii, corăbiile lui Columb au avut alte ținte.

Cele două continente americane nu se numesc Columbia de Sud și de Nord pentru că navigatorul genovez a murit cu convingerea că nu găsise decât o extremitate estică a Asiei. Numele celor două întinderi de pământ provine de la Amerigo Vespucci, care, la două decenii după Columb, a conchis că sunt două continente distincte, separate de Asia.

Lucrul care l-a împins pe Columb spre asemenea erori de percepție, dar l-a și ajutat să facă descoperiri uimitoare, a fost faptul că era în mare un autodidact. Cu o ambiție impresionantă, italianul născut în Genoa, a învățat câteva limbi străine, inclusiv latina, care i-au permis să studieze pe cont propriu cărți de astronomie, geografie și navigație, intrând în contact cu descoperiri noi și vechi, precum cele făcute de arabi. Bazându-se pe această informație, Columb a fost convins că un drum spre Asia se poate face și călătorind spre Apus, cu echipamentele zilelor sale, dar a estimat greșit distanța către continentul galben.

În ciuda unei prejudecăți populare, Columb nu a avut de înfruntat falsa credință că Pământul e plat, sau că ar ajunge la capătul lumii. Învățații epocii, inclusiv preoții Evului Mediu, știau deja că Pământul nu e plat, cunoștință disponibilă încă din antichitate. Iar Columb era cât se poate de religios, văzându-se ca un ales, ce va îndeplini pasaje profetice din Apocalipsă, prin aducerea mesajului evanghelic la toate popoarele. Deși metodele sale au fost deseori pline de cruzime, Columb se vedea ca un misionar, al cărui scop principal era să convertească populații îndepărtate la creștinism. Biserica Catolică s-a dovedit și ea decisivă în a-l ajuta, nu doar asigurându-i adăpost când rămăsese fără bani, dar și prin lobby pe lângă casa regală spaniolă.

Deși religios, Columb era un om practic, mai interesat de partea lucrativă a voiajului, decât de aspectele științifice. Era un adevărat cetățean al Europei, schimbând țară după țară, în căutare de investitori și sponsori pentru proiectele sale. De aceea, e cunoscut atât după numele său italian, Cristoforo Colombo, dar și după cel spaniol, Cristobal Colon.

Abia în Spania, în palatul Alcazar, a convins finalmente familia regală în privința planului său îndrăzneț. Motivul pentru care un nou drum spre India și China era vital era că turcii otomani tocmai ocupaseră Constantinopolul, blocând drumul maritim și terestru către sursele de mirodenii, mătăsuri, ceai, pietre prețioase și alte bogății ieftine ale Orientului. Coroana spaniolă tocmai terminase Reconquista, războiul de recuperare a Peninsulei Iberice de la maurii musulmani, și vedea riscul finanțării unui voiaj de acest tip, ca pe o metodă de a câștiga avantaje politice și economice, care să afirme noul statut al Spaniei, ca putere de nivel mondial.

În ciuda profundei sale religiozități, Columb a fost de multe ori necruțător cu popoarele băștinașe descoperite, conducând insulele în stil dictatorial, cu apel la tortură și decizii ce au dus la moartea unor supuși. Comportamentul său și ambițiile de a acumula avere și putere politică i-au determinat pe regii Spaniei să își uite promisiunile contractuale, făcute la îmbarcare, deposedându-l de statutul de guvernator, ba chiar să-l aresteze și să îl poarte în lanțuri pentru o scurtă vreme. Columb e îngropat în Catedrala din Sevilia, după ce trupul său neînsuflețit a mai călătorit de câteva ori între continente.

Fernando Magellan si James Cook

Fernando Magellan s-a născut la un deceniu după ce Columb a „descoperit” America. Povestirile despre această ispravă sau despre cum Vasco da Gama a navigat în jurul Africii, pentru a ajunge în India pentru prima dată în acest mod, l-au încântat de mic pe Magellan, care s-a alăturat unui echipaj imediat ce a avut ocazia. Navigatorul portughez a devenit faimos pentru călătoria sa în premieră în jurul pământului, deși a murit pe parcurs, doar o mică parte din echipaj reușind să se întoarcă.

Îm călătoriile sale, Magellan a dat numele Oceanului Pacific și a fost primul european, care a văzut pinguini, pe care i-a descris ca pe niște gâște fără pene. Dat fiind că a trebuit să ocolească America de Sud și Africa, voiajul lui Magelan a fost cu mult mai lung decât circumferința Ecuatorului. Această distanță a fost estimată la peste 80.000 de kilometri, parcurși în puțin peste un an. Fernando Magellan nici nu își propusese să dea ocol globului ci, asemeni lui Columb, își imaginase că India e mult mai aproape și estimase că se va întoarce pe același drum, dând ocol Americii. Expediția sa a fost un dezastru: doar 18 din 241 de persoane din echipaj au supraviețuit, din cauza foamei, bolilor provocate de nutriția proastă, asasinatelor din timpul revoltelor, dezertărilor, iar câțiva au fost chiar abandonați de dragul prețioasei încărcături cu mirodenii. Magelan însuși a murit în Filipine, într-un război tribal, în care se implicase, de partea unui lider local, pe care îl convertise la creștinism. Impactul călătoriei lui Magellan asupra acestei țări se vede și azi, căci Filipine e și azi o țară catolică din Asia.

Deși oamenii înțeleseseră după Columb că pământul descoperit sunt două continente distincte, nu Asia, europenii au continuat să rămână convinși că Asia, și mai ales India, cu insulele sale pline de mirodenii, sunt foarte aproape, neînțelegând că Oceanul Pacific e de fapt cel mai mare ocean al planetei. Juan Sebastian Elcano e în fapt cel care a reușit să înconjoare pământul, în calitatea de căpitan al modestei flote, rămasă după moartea lui Magellan.

James Cook a trăit în secolul 18 și e celebru pentru explorarea insulelor din Pacific, necunoscute europenilor timpului său. Cook provenea dintr-o familie modestă de fermieri scoțieni și a cercetat Noua Zeelandă, Australia, Tahiti, Hawaii și alte insule pentru Marina Regală Britanică.

Roald Amundsen

Roald Amundsen a fost pasionat de extremele Pământului, cercetând Polul Sud și conducând prima expediție, care a ajuns la Polul Nord. În expediția sa de la Polul Sud din 1911, Amundsen a avut un mare competitor în Robert Scott, care a urmat un traseu diferit și a murit pe parcurs. O parte din succesul lui Amundsen s-a datorat opțiunii sale pentru câini, în loc de cai, ca animale de tracțiune pentru sănii, câini pe care nu s-a sfiit să îi și mănânce la nevoie. Pentru expediția de la Polul Nord, norvegianul și echipa sa au folosit și un avion, pentru o parte din călătorie.

Cosmonautul Yuri Gagarin si astronautul Neil Armstrong

După ce Pământul a fost cartografiat și cucerit, mai mult sau mai puțin, de către om, spațiul cosmic a devenit următoarea provocare. Ca și cursa dintre puterile navale, pentru noi rute și noi colonii, călătoriile în spațiu au fost de asemenea o competiție între două super-puteri ale momentului: Statele Unite și Uniunea Sovietică. Cea din urmă a reușit să trimită în spațiu primul satelit artificial al pământului (Sputnik), primul câine în spațiu (Laika), iar în cele din urmă, primii oameni. Rusul Yuri Gagarin a fost primul om în spațiu, ce a experimentat imponderabilitatea, în 1961. Călătoria sa a fost scurtă, constând în câteva rotiri în jurul globului, pentru a ateriza în siguranță în mare, imediat după. După ce a devenit o celebritate mondială, bine exploatată de propaganda sovietică, Gagarin a murit în circumstanțe misterioase, într-un accident de avion. Valentina Tereșkova a fost prima femeie trimisă în spațiul extraterestru.

Asemenea realizări și bombe de presă din partea propagandei comuniste nu puteau rămâne fără răspuns din partea lumii capitaliste, astfel că președintele Kennedy a promis să trimită un om pe lună. Într-adevăr, Neil Armstrong a pus piciorul pe astrul nopții, rostind cuvintele istorice: „Un pas mic pentru om, un salt uriaș pentru omenire”. Cel de-al doilea pământean, care a călcat pe lună, Buzz Aldrin, știa că nu va avea vreodată faima colegului său, dar a recuperat în timp, participând și la alte expediții.

Înainte de a porni către alte continente sau planete, omul are nevoie nu doar de tehnologie, ambiție, credință în forțele proprii, dar și de idei îndrăznețe, ce vin de la persoane vizionare. Un astfel de om a fost Jules Verne, care în secolul XIX a scris povești captivante despre călătorii cu vehicule ce nu fuseseră încă inventate. Scriitorul era un călător pasionat, dar și-a folosit mai mult mintea, pentru a-și imagina mijloace ca submarinele și rachetele, care ar purta omul „de la pământ la lună”, avioanele sau un balon cu aer cald, în care să poți călători în jurul lumii în 80 de zile. Jules Verne a imaginat și o lume în care oamenii vor trăi în zgârie-nori din sticlă și vor conduce mașini foarte rapide, într-un secol în care mijlocul de transport cel mai uzual erau căruțele trase de cai. Alte scriei profetice ale lui Jules Verne includ tehnologii precum: rachete suficient de puternice pentru a ajunge pe Lună, știrile de radio, scrisul pe cer cu ajutorul unor mașini de zbor, panourile solare pentru transportul spațial, sistemele de video-conferință, pistoalele cu electroșocuri, trenurile electrice, ceva asemănător bombei atomice și mineritul pe fundul mării. Jules Verne a fost prieten cu alți scriitori francezi importanți ca Alexandre Dumas și Victor Hugo.

Jules Verne si Albert Einstein

Tehnologia, visată de vizionari și folosită de exploratori curajoși, are nevoie să fie în acord cu legile fizicii, deci presupune mult calcul și teorii revoluționare. Matematicienii, fizicienii și inginerii devin rareori vedete. Dar Arbert Einstein a reușit să devină un superstar al științei, iar acum numele său e asociat cu genialitatea. Einstein a primit premiul Nobel pentru contribuțiile sale la studiul fotoelectricii și e faimos pentru teoria generală a relativității, care a influențat nu doar fizica, dar și modul în care oamenii văd universul. Unii pun la îndoială originalitatea operei sale, mirându-se că un modest funcționar la Oficiul de Patente ar fi putut avea o asemenea anvergură academică, mai curând fiind avantajat de accesul la informații din descoperirile altora. Alții îl acuză pe Einstein că l-a convins pe Franklin Delano Roosevelt să investească resurse americane în proiectul de dezvoltare a bombei atomice.

Mari fizicieni ai secolului 20: James Clerk Maxwell, Albert Einstein, Niels Bohr, Max Plank

Mai multe despre: Destinatii • Albert Einstein • Barcelona • Cristofor Columb • descoperitori • Fernando Magellan • James Cook • Jules Verne • Marco Polo • muzeul figurilor de ceara • Neil Armstrong • personalitati • Roald Amundsen • stiinta • Yuri Gagarin