O capodoperă a artei elenistice: Sinuciderea unui galatean

Alexandru cel Mare a cuerit întreaga lume cunoscută de învăţaţii timpului său, dar urmaşii săi nu s-au ridicat la înălţimea geniului său militar şi politic, ceea ce a dus la fărâmiţarea imperiului. Una dintre cele patru regiuni principale în care a fost împărţit imperiul macedonean a fost Pergam, care includea şi partea nordică a Greciei de azi şi Turcia. Timp de peste două secole după moartea lui Alexandru Macedon, moştenirea greacă a supravieţuit în Galatia, ca şi în Persia, Egipt, Italia sau Orientul Mijlociu.

Vechi tradiţii orientale au fost combinate cu arta greacă în creuzetul lumii elenistice. În vreme ce gloria defunctei democraţii ateniene sau cea a imperiului lui Alexandru erau subiecte de nostalgie, regatele elenistice, conduse de satrapi, au produs totuşi opere de artă remarcabile şi au rămas centre culturale influente. Biblioteca din Alexandria era cea mai mare din lume, iar cei mai iluştri lideri ai Romei veneau să îşi desăvârşească studiile aici sau la Rodos.

Dramatica statuie a unui galat sinucigându-se cu un pumnal în timp ce îşi susţine soţia ucisă e un exemplu excelent de operă de artă din perioada elenistică. Chiar şi din această copie romană putem aprecia perfecţiunea proporţiilor, a compoziţiei, precizia cu care sunt redate detaliile anatomice şi senzaţia de mişcare. Grupul statuar era parte a colecţiei familiei papale Ludovisi. După ce această familie nobilă a scăpătat, statul italian i-a răscumpărat cele mai multe dintre preţioasele opere de artă colecţionate şi i-a împărţit proprietăţile imobiliare. Sinuciderea unui galatean (sau Galata suicida, în italiană) poate fi admirată într-una din încăperile Palatului Altemps din Roma, transformat în muzeu de artă antică.