Piața Eroilor din Budapesta, pentru un mileniu de istorie maghiară

Monumentul din Piața Eroilor e un semicerc de coloane întrerupt în mijloc de o columnă în vârful căreia e o statuie a Arhanghelului Gabriel, ținând crucea dublă a Sfântului Ștefan, primul rege ungar. Statui alegorice reprezintă Munca, Bogăția, Războiul și Pacea
Pe cele două laturi ale acestei piețe largi sunt două muzee importante ale Budapestei. Muzeul de Arte Frumoase și Palatul Artelor (Kunsthalle). Ambele sunt construite de Albert Schickedanz și Fulop Herzog în stil neoclasic eclectic, la începutul secolului XX, de asemenea pentru aniversarea mileniului de existență europeană a ungurilor.

Atunci când monumentul a fost comandat Ungaria era parte a monarhiei duale austro-ungare, așa că regii dinastiei de Habsburg figurau și ei în grupul statuar. Dar monumentul a suferit numeroase alterări, parcurgând în ultimul secol o istorie la fel de zbuciumată ca mileniul pe care trebuia să îl evoce. Mai întâi regii austrieci au fost înlocuiți cu unii autohtoni, într-un puseu de naționalism.

În timpul scurtei revoluții comuniste din 1919, figurile naționale au fost înlocuite cu o statuie a lui Marx, iar coloanele au fost drapate și ele cu o uriașă pânză roșie. În timpul erei pre-staliniste, comuniștii erau coordonați de Comintern (internaționala comunistă) și erau teoretic internaționaliști, dar ascultau cu strictețe ordinele de la Moscova. Revoluția comunistă a lui Bella Kuhn a fost înfrântă după scurtă vreme, iar armatele române au preluat controlul pe străzile Budapestei, restabilind ordinea constituțională.

România Mare, cu granițele de după 1918 era o veritabilă putere regională și apăra monarhiile conservatoare și instituțiile statului liberal, motiv pentru care comuniștii o socoteau o putere imperială, ce ar fi trebuit distrusă prin dezmembrare. Scopul intervenției la Budapesta era evitarea unei contagiuni în special în Transilvania a ideilor comuniste și revizioniste, care ar fi prins tânărul stat român între Uniunea Sovietică a lui Lenin și Ungaria comunistă a lui Bela Kuhn, două puteri nerecunoscute pe plan internațional și care propovăduiau o revoluție proletară mondială. În pofida acuzelor de imperialism, armata română nu a acționat ca o forță de ocupație și s-a retras rapid de pe teritoriul ungar după restabilirea ordinii.