Piața San Marco din Veneția, principalul loc de adunare din orașul lagunelor

Conectată de ea e Palatul Dogilor, splendidul edificiu gotic al conducătorilor aleși, transformat acum într-unul din cele mai admirate muzee din lume.

Străpungând cerul, cu un aspect total diferit, campanila, turnul clopotniței, oferă o viziune de ansamblu nu doar asupra pieței, dar și asupra orașului. Latura cu Palatul Dogilor se deschide într-o piață mai mică, marcată de două coloane cu sfântul Gheorghe și leul evanghelistului Marcu, patronul Veneției. Apele din Canal Grande se ridică deseori deasupra pavimentului acestei piațete mai mici. E locul de unde poți lua o gondolă sau un vaporaș, care înlocuiește transportul public dintr-un oraș obișnuit. Cheiul se continuă și într-o parte și în alta cu un mic parc, amenajat în timpul ocupației lui Napoleon, respectiv, peste Puntea Suspinelor, cu restul orașului.

Deși clădirile de câte trei etaje par să închidă bine piața, ca într-o curte interioară, există mai multe căi de acces, prin ganguri, pe sub bolta sprijinită de coloane, sau prin Poarta Ceasului, în stânga catedralei. Ceasul are un disc albastru (din ultramarin), cu semnele zodiacale aurite și e cuplat la clopotul oranmentat din vârf. Pe nivelul central, între leul înaripat și ceas, e o statuie a Fecioarei Maria cu Pruncul. Turnul cu ceas a fost construit în ultimii ani ai secolului XV și indică în mod exact nu doar ora, dar și astrograma. Întrucât discul zodiacal se rotește, poți știi zodia cuiva născut în acel moment, urmărind în ce casetă se află soarele.

Clădirea de pe latura cu ceasul e cea mai veche, cunoscută de aceea ca Procuratie Vecchie, datând din 1538. Toate cele trei clădiri asemănătoare aveau funcții oficiale, iar acum găzduiesc muzee, magazine, birouri și reședința temporară a președintelui Italiei. A doua clădire se numește Procuratie Nuove și a fost finalizată în 1640. Această fostă reședință a regilor Italiei are acum o galerie impresionantă de muzee: Muzeul Correr, Muzeul Unirii (Risorgimento, cum e numită campania lui Garibaldi), Muzeul de Arheologie.

Ultima dintre cele trei clădiri austere din jurul pieței e și singura înaltă de două etaje, și e față în față cu catedrala. A fost construită în timpul cât Napoleon a ocupat Veneția, iar acum adăpostește restul colecțiilor lui Teodoro Correr, în muzeul ce îi poartă numele colecționarului.

Dar spre deosebire de zidurile sobre din marmură ale acestor muzee, piața San Marco din Veneția e mereu animată. Porumbeii prietenoși, care înconjoară orice turist cu o bucată de pâine sau grăunțe, oferă una din imaginile emblematice ale Veneției. Din loc în loc, sunt cafenele faimoase cu mese la stradă și orchestre excelente. Amplificarea e discretă, încât fiecare reprezentație să nu deranjeze trupa de la terasa alăturată, dar suficient încât să răsune acorduri plăcute în orice colț al pieței te-ai afla pe înserat. Chiar și turiștii, care nu iau loc la o masă, se opresc să se bucure de muzică și încep să aplaude din când în când.