Splendida sală de concerte în stil Art Nouveau din Palatul Muzicii Catalane

Palatul Muzicii e capodopera lui Domenech i Montaner, dar acest creator prolific a lăsat și alte urme în Barcelona și Spania în general. Spitalul Sfântului Pavel și Palatul Muzicii sunt incluse pe lista monumentelor UNESCO, dar o valoare deosebită au și Casa Lleo Morera, Casa Fuster (două proiecte foarte similare cu vilele făcute de Gaudi pentru magnatul Guel), Grand Hotel din Palma de Majorca, Casa Roura (proiect influențat de stilul Mudejar), sau renovarea Castelului Santa Florentina și a Castelului celor Trei Dragoni, din Parcul Ciutadella din Barcelona.

Pasiunea pentru liniile curbe elegante, în locul liniilor drepte, pentru decorațiuni uimitoare și pentru încorporarea formelor naturale în clădiri rămân constante ale școlii moderniste din Barcelona. Nota personală a lui Domenech i Montaner e dată de interesul său uriaș pentru floră și faună, de care s-a folosit pentru a transpune forme nemaivăzute în arhitectură. Așa e cazul pădurii de frunze de palmieri, care acoperă una dintre coloanele exterioare. La fel și la interior, unde sunetul ia o formă plastică. Muzele mitologiei grecești țâșnesc din pereții de ceramică pictată, valkiriile lui Richard Wagner explodează din pereții laterali, pentru a îmbrățișa motive folclorice din cântece din Catalunia, ce copleșesc capiteluri clasice și bustul lui Beethoven. Chiar și când e goală, această sală de concerte pare a avea un cor de piatră, care strigă.

O altă particularitate a stilului lui Domenech i Montaner e combinația dintre simplu și complicat. Pentru structură, alegea cele mai noi tehnologii disponibile, cum ar fi pereții cortină, structurile de rezistență ușoare, mai ieftine și ușor de montat, ce produceau spații vaste. Dar deasupra acestor elemente structurale invizibile, de inspirație industrială, punea cele mai elaborate decorațiuni. Niciun meșteșug tradițional sau modern nu a rămans neîncercat pentru Palau de Musica Catalana: de la plăci ceramice la feronerie, placări cu cărămidă aparentă, basoreliefuri și sculpturi.

Obiectul decorativ, dar și funcțional, cel mai frumos e tavanul din sticlă al lui Antoni Rigalt, cu uluitorul său dom inversat, care simbolizează galbenul soarelui, pe fundal albastru. În fapt, întreaga sală de concerte e acoperită cu vitralii, ce permit susținerea concertelor ziua exclusiv cu lumină naturală. Orga uriașă de deasupra scenei e un alt element împrumutat din interiorul catedralelor catolice.

Sala de concerte e special proiectată pentru spectacole muzicale, nefiind practică pentru teatru. Sectorul de jos are scaune ce se pot retrage, pentru a extinde scena, în timp ce balcoanele oferă, dacă nu cea mai bună vizibilitate, o acustică impecabilă. Cele mai mari nume ale muzicii au cântat aici, de obicei muzică de operă, dar și pop și concerte experimentale. Compozitori ca Maurice Ravel, Richard Strauss, Sergei Prokofiev, Igor Stravinsky, Sergei Rachmaninov, sau George Enescu și-au prezentat lucrările aici. Orchestrele filarmonice dirijate de: Herbert von Karajan, Zubin Mehta, Leonard Bernstein și Sergiu Celibidache au testat și ele acustica și ambianța cromatică a sălii cu tavan vitrat.

Societatea care a comandat lucrarea a fost Orfeo Catala, o societate corală de amatori și iubitori ai muzicii, care a și colectat fondurile necesare. Proiectul a fost gata în foarte scurt timp, doar trei ani, între 1905 și 1908.