Viscri: cum arată locul care l-a fascinat pe Prințul Charles

Numai că prințul de Wales nu căuta asemenea destinații, sufocate de turiști, pentru vacanțele sale. În schimb, a ales un sat, care nu e nici măcar pe drumul principal dintre Brașov și Sighișoara. Pentru a ajunge la Viscri, trebuie să părăsești drumul european E60, care leagă cele două orașe și e în bună stare, fie la Rupea, fie la Bunești (aflat la 8,4 km de destinație). Cele două localități sunt la capetele unui drum printre dealuri, care are Viscri aproximativ la jumătatea distanței. Dacă intrați pe acest drum dinspre Rupea, urmăriți indicatoarele, pentru a face dreapta înainte de satul Dacia, iar apoi va fi imposibil să vă rătăciți, întrucât drumul nu mai duce în altă parte, decât înapoi la drumul european.

Peisajul nu e tocmai amețitor, cum e în multe alte zone montane din România, ci e mai curând o succesiune de pajiști, dealuri și livezi. Poți intui ce l-a putut atrage pe prințul Charles aici, căci dealurile verzi primăvara sau câmpurile îngălbenite vara seamănă destul de bine cu un peisaj tipic din Scoția. Fie asta, fie genealogia saxonă îndepărtată a prințului, care a dezvăluit recent că se trage și din Vlad Țepeș, domnitorul Țării Românești, care a inspirat legenda lui Dracula.

Această regiune centrală a României, parte din Transilvania, e distinctă din punct de vedere demografic de restul țării, fiind populată preponderent de vorbitori de maghiară. Ungurii, care reprezintă circa 5 procente din populația României, sunt concentrați în interiorul arcului format de Munții Carpați. În trecut, Transilvania a fost colonizată de coroana maghiară cu sași (germani din Saxonia), care au creat cele mai importante orașe ale regiunii, citadele și biserici fortificate, și cu secui, un grup de coloniști maghiarizați, care avea ca principală sarcină păzirea granițelor regatului în evul mediu. Originile etnice ale acestui grup sunt misterioase, nefiind clar dacă sunt maghiari la origine, sau convertiți la această cultură pe parcurs, dar sunt acum foarte atașați de identitatea ungară, pe care și-o cultivă prin limbă, obiceiuri culinare și tradiții artistice. Deci când veți vizita Viscri, s-ar putea să întâlniți mai curând un sat tipic unguresc, decât unul românesc. De asemenea, romii sunt o comunitate semnificativă în acest sat foarte liniștit, nefiind semnalate conflicte interetnice sau probleme infracționale.

De asemenea, ar trebui să fiți preveniți că depărtarea de oraș și de drumul principal a ajutat satul nu doar să își păstreze aspectul, dar l-a și ținut sub nivelul mediu de sărăcie din România. În timp ce în multe alte sate poți vedea vile construite în ultimii ani, de cei mai înstăriți, sau mici afaceri deschise, aici toate casele sunt vechi și au rămas la arhitectura tradițională secuiască și săsească, apărate de porți mari, sculptate. Nu e ceva neobișnuit să vezi vaci, cârduri de gâște sau câini inofensivi, care lenevesc în colbul ulițelor neasfaltate. Drumul către sat e asfaltat, dar cu multe gropi. Autoritățile locale au fost luate prin surprindere de celebritatea spontantă a micuțului Viscri, așa că abia au început lucrări de reabilitare a drumului, așa că aveți mare șanse să îl găsiți în perfectă stare, când veți ajunge acolo.

Valul de turiști curioși a trezit și un mic negoț local cu suveniruri, mai mulți săteni produc și comercializează gemuri și delicatese sau căciuli și mănuși croșetate, ori alte țesături. Sunt produse autentice, care îi ajută să se descurce, deși unele au prețuri ca pentru turiști, deci e posibil să găsiți oferte mai bun în orașele mai aglomerate.

În afară de casa prințului Charles, care nu se distinge cu nimic de cele din jur, principala atracție e biserica fortificată de pe deal. Bisericile fortificate sunt spectaculoase pentru vizitatori și sunt prezente în mai multe sate din Transilvania. Cea din Viscri a fost înscrisă și în patrimoniul UNESCO. Acest tip de construcție era obișnuită pentru coloniștii secui și sași, foarte diferită de mănăstirile ortodoxe fortificate, ce pot fi văzute în Bucovina. În mod curent, fortificațiile erau un semn al prezenței nobiliare, dar existau și citadele construite de țărani, cum e cazul la Viscri.

Spre deosebire de alte biserici fortificate din Transilvania, care folosesc stilul gotic, aici coloniștii au adoptat un stil mai vechi, romanic, pe care l-au modificat cu timpul, adăugând treptat noi ziduri, turnuri de veghe și bastioane. Materialele de construcție erau foarte simple, pornind de la chirpici, pământ întărit cu lemn. Unele turnuri erau locuite de preotul satului sau de alte oficialități, ca primarul, care și-a plătit construirea locuinței în turn. Incinta cetății era folosită și pentru activități cotidiene, cuprinzând și un mic cimitir.

Mica biserică evanghelică vorbește și ea despre viața acestei comunități unite, cu scaunele sale sculptate și pictate de fiecare, într-un stil de artizanat popular. Încă se mai poate urca în turnul cel mai înalt, pentru a vedea împrejurimile. Și în ziduri există coridoare întunecate, cu acces la gurile de tragere, folosite de arcași în timpul asediilor, precum și camere unde se desfășurau activități tipice comunităților de germani și unguri.