Pieta, una dintre capodoperele lui Michelangelo

Răsăritul Ortodox se abține și astăzi să insiste asupra momentului dintre răstignire și înviere (în pictură, întrucât sculptura e ceva rar aici), preferând să sublinieze natura divină a Mântuitorului, mai mult decât cea umană. Elocventă e în acest sens reprezentarea aproape obligatorie ca Pantokrator, Atotputernic.

Vestul inclusiv lumea protestantă, a fost foarte preocupat de patimile de pe Drumul Crucii, înfățișând suferința de pe cruce și reacțiile psihologice ale altor personaje biblice. Criticii presupun că asemenea tradiții nordice l-au inspirat și pe Michelangelo Buonarroti să creeze celebra sculptură.

Pieta a fost cioplită în doi ani, din marmură de Carrara, aleasă personal de Michelangelo, după căutări meticuloase. Ea trebuia să fie parte din monumentele funerare, cărora Michelangelo le-a dedicat o bună parte din viață. Timp de 40 de ani, artistul a sculptat statuia lui Moise și alte monumente ce decorau mormântul cu ambiții de mausoleu al papei Iuliu al II-lea, cu întreruperi pentru alte lucrări istorice, cum ar fi Capela Sixtină.

Pieta a fost comandată de un obscur cardinal francez de la Vatican, pentru mormântul propriu, dar dat fiind nivelul ei de măiestrie artistică, a fost adusă în interiorul bazilicii Sfântul Petru din Roma. Este și singura lucrare semnată de Michelangelo, care și-a scris numele în două cuvinte (Michel Agelo, cu N lipsă), pentru a sublinia legătura cu Arhanghelul Mihail. S-a țesut și legenda că artistul a semnat lucrarea mai târziu, pentru că îi era atribuită altcuiva, dar e mai probabil să fi fost o formă de publicitate, din partea tânărului sculptor. Aceasta a fost chiar prima sculptură comandată lui Michelangelo la Roma, deci poate tânărul încerca să devină cunoscut în metropolă. O posibilă lucrare mai veche a sa, reprezentându-l pe Ioan Botezătorul, se găsește într-o altă biserică a Romei.

Pieta se găsește acum chiar la intrarea în bazilica San Pietro, protejată de un geam antiglonț. Aceasta deoarece a fost atacată în trecut de un nebun cu un ciocan. Nici martorii scenei de nebunie nu s-au dovedit mai responsabili, adunând bucățile de marmură din statuie, ca suveniruri. Din această cauză, unele părți lipsesc, iar altele, ca nasul Fecioarei, au fost recreate, folosind material din poalele mantiei, cu un efort admirabil din partea restauratorilor.

Copia din Muzeul Vatican

După Pieta s-au făcut numeroase copii. O asemenea copie (prezentată și aici) se găsește chiar foarte aproape, în Muzeul de la Vatican. Altele sunt în biserici catolice din întreaga lume.
După Michelangelo, tema a devenit populară în arta catolică și există chiar și variațiuni pe marginea ei, cum e cea aflată în catedrala din Malaga.