Considerat de unii o forma decadenta de divertisment, cabaretul e un spectacol deopotriva colorat si misterios care imbina prestatiile artistice cu senzualitate. In cadrul acestor show-uri se pot regasi momente teatrale, muzicale, de dans sau chiar striptease. Acest gen de spectacol e atestat inca de la sfarsitul secolului al XVIII-lea, iar in cazul Bucurestiului e inca un detaliu care aminteste de unde isi trage orasul supranumele de Micul Paris.
Programul sustinut de trupa de balet de la Cabaret Paradis de la Piata Universitatii isi propune chiar sa poarte spectatorul intr-o calatorie in jurul lumii in pasi de dans – de la legendarul french can-can, la step-ul american, ritmurile toride de samba si salsa, la dezlantuirile tribale de pe continetul negru, toate sunt interpretate de corpul de balet a carui maiestrie artistica e data in fapt de scoala ruseasca de dans, dat fiind ca frumoasele dansatoare provin din tari apartinand fostei Uniuni Sovietice.
Cabaretul, ca program de divertisment foarte animat sustinut intr-un club sau restaurant in fata unui public asezat la mese care face consumatie in timp ce urmareste show-ul, a aparut in Franta, in Montmartre. Curand si alte locatii ca Moulin Rouge, Pisica Neagra (Le Chat Noir) sau Lido au devenit sinonime cu aceasta forma de divertisment. Pictorul Toulous-Lautrec a devenit un adevarat cronicar al vietii de noapte pariziene, nu numai prin afisele care anuntau spectacolele de cabaret, dar si prin tablourile care au imortalizat dansatoarele.
Daca francezii puneau accentul pe partea senzuala, prin tinute provocatoare care reprezentau o culme a erotismului pentru mentalitatea epocii, nemtii si olandezii aveau sa imbogateasca spectacolele de cabaret printr-un scenariu mai elaborat, urmarit pe parcursul showului presarat cu monoloage si cuplete vesele.
Aceasta abordare a stat la baza spectacolelor de revista jucate la Teatrul Carabus al lui Constantin Tanase, la Teatrul Alhambra, unde se produceau Stroe si Vasilache si a continuat chiar si in anii comunismului la Gradina Boema, cu prestatii ale unor actori foarte populari si talentati ca Stela Popescu si Alexandru Arsinel si numere de balet, dar de aceasta data reprezentatiile aveau loc in sali de teatru.
De altfel, chiar si in cabaretul clasic s-au produs artisti dintre cei mai respectabili si valorosi. Nu putem sa nu amintim personalitati ca Marlene Dietrich, Ella Fitzgerald, Judy Garland, Bette Midler, Nina Simone, Frank Sinatra, Barbara Streisand, Edith Piaf, Charles Aznavours, Liza Minelli, pentru a nu aminti decat cativa dintre cei mai faimosi. Liza Minelli chiar a consacrat genul prin prestatia sa excelenta din filmul Cabaret din 1972.
O figura emblematica pentru lumea senzuala a cabaretului ramane Josephine Baker, controversata dansatoare de culoare numita de Hemingway “cea mai senzationala femeie vazuta vreodata”.
Mai multe despre: Reportaj • balet • cabaret • can-can • dansatoare • spectacolMai multe fotografii pe aceasta tema gasiti in urmatoarea
Imaginile pot fi descarcate si folosite pe orice site, fara notificarea prealabila a autorului, dar cu mentionarea sursei.